DOZATÓR, dozatoare, s. n. Aparat sau dispozitiv care dozează. – Doza + suf. -tor (după fr. doseur).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DOZATÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru dozare. /a doza + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DOZATÓR s.n. Aparat care servește pentru dozaj (2) [în DN]. [Cf. it. dosatore].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DOZATÓR s. n. aparat, dispozitiv pentru dozajul unor amestecuri. (< it. dosatore)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dozatór s. n., pl. dozatoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dozatór s.n. (tehn.) ♦ 1. Aparat care dozează ◊ „Sesizând cererea pieții, întreprinderea va înființa o secție de confecționat fermoare. Un produs nou vor fi și dozatoarele și alimentatoarele pentru magazinele alimentare, ușurând asigurarea preambalării mărfii.” R.l. 23 V 85 p. 5. ♦ 2. Instalație cu ajutorul căreia se amestecă, în doze prestabilite, apă acidulată și esențe de băuturi ◊ „Băuturile de la dozator au un gust execrabil.” Ev.z. 16 XII 96 p. 10 (din it. dosatore; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink