doxastar s [At: COSTINESCU / Pl: ? / E: cf ngr δοξαστής] (Înv) Carte de cult în religia creștină ortodoxă care cuprinde doxologiile cântate la sărbători.

doxastar n. carte bisericească coprinzând doxologiile cântate la sărbători: Noul Doxastar de Anton Pann (1841). [Gr. mod.].

doxastár n., pl. e (d. ngr. doxastis, glorificator). Carte de rugăcĭunĭ care cuprinde doxologiile.

doxastar, doxastare s. n. Carte bisericească de cult, care cuprinde doxologiile cântate la sărbători. Doxastare au publicat pentru prima oară Anton Pann, sub titlul Noul doxastar (1841, 2 vol., București), și Dimitrie Suceveanu, cel mai renumit psalt din școala lui Veniamin Costache, sub titlul Idiomelar și doxastar (1856, 3 vol., Tip. m-rii Neamț). – Din gr. doxastarion.

doxastar s.n. (înv.) carte de rugăciuni cuprinzând doxologiile (cântări închinate sfintei treimi).