dovagíŭ V. davagiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

davagíŭ m. (turc. davağy). Sec. 18. Reclamant. – Și do- (după dovadă).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink