DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ◊ Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi. ◊ Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă. – Lat. *dui, duae.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DOI² dóuă num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Două mere. ◊ În ~ timpi și trei mișcări foarte repede. Nu face nici două parale nu are nici o valoare. A nu scăpa cu una cu două a nu scăpa ușor. Din două una (sau una din două) ori una, ori alta; ori așa, ori așa. Nici una, nici două repede, fără a sta pe gânduri. A nu putea lega două vorbe (sau cuvinte) a fi redus, mărginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

!dóilea (al ~) (do-i-/doi-) num. m., f. a dóua; al II-lea/al 2-lea, a II-a/a 2-a
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

*Răzbói Mondiál (Prímul/al Dóilea ~) (-di-al) s. propriu n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

*Răzbóiul celor Dóuă Róze s. propriu n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

DE DÓI s. breaza (art.), ungureasca (art.), ca-la-Breaza. (~ este un dans popular.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOI-DÍNȚI s. v. dentiță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dói (-óuă), num. – Număr într unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Lat. dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, fr. deux, cat., sp. dos, port. dous, duas. – Der. al doilea, num.; douăzeci, num.; doime, s. f. (jumătate); îndoi, vb. (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, s. f. (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adj. (nesigur; incert); îndoință, s. f. (înv., îndoială); îndoios, adj. (nesigur); neîndoios, adj. (sigur, cert); îndoit, adj. (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, s. f. (înv., îndoială); îndoitură, s. f. (încovoiere; cotitură); desdoi, vb. (a desfășura, a întinde); adăurat, adj. (Banat, nou, recent), de la adăoară ‹ a doua oară.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doi num. m., f. dóuă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doi-dínți (bot.) s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doi-fráți (bot.) s. m.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóilea (precedat de al) num. m.(sil. doi-lea în tempo rapid /do-i-lea în tempo lent), f. a dóua
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóuă mii num.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóuă míilea (precedat de al) num. m., f. a dóuă mia
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóuă milioáne num. (sil. -li-oa-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóuă milioánelea (precedat de al) num. m. (sil. -li-oa-), f. a dóuă milioána
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóuă púncte s. n. (sil. punc-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóuă súte num.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóuă sútelea (precedat de al) num. m., f. a dóuă súta
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doĭ (m.) dóŭă (f. și n.) num. (lat. dui [= duo], duae, vgr. dýo, scr. dua, dva, vsl. dvoĭ, got. tvai; it. due, pv. dui, fr. deux, sp. dos, pg. dois. Gen a doĭ, a doŭă, lat. a doĭ, a doŭă, dat. la doĭ, la doŭă). Număr îndoit al luĭ una. Al doilea: regimentu doĭ, anu doĭ (saŭ al doilea) după Hristos. Cu s.f. nu se zice clasa doĭ cu numaĭ a doŭa. Dar s’ar putea zice într’o mină, de ex. galeria doĭ (adică număru doĭ). Pe la doŭă, pe la ceasu al doilea. S.m. Cifra doĭ, nota doĭ: profesoru a pus acestuĭ elev un doĭ, doĭ doĭ saŭ doĭ de doĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dóilea (al), a dóŭa num. ord. (ea dift.). Care vine după cel dintîĭ, secund: rîndu al doilea, al doilea rînd saŭ rîndu cel de al doilea, cel de al doilea rînd, pl. rîndurile cele de al doilea; clasa a doŭa, a doŭa clasă (pl. n’are saŭ dacă-l are, e ca la neutre: clasele cele de al doilea).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dóŭă V. doĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

vârsta a dóua sint.s. (ironic) Vârsta adultă ◊ „Chiar la intrarea în discotecă un tip, la vârsta a doua, beat, mi-a pus un pistol în tâmplă. Nu s-a întâmplat însă nimic.” R.l. 15 I 93 p. 4 (format după vârsta a treia)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a doua la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui sacou.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a fi taler cu două fețe expr. a fi ipocrit / fățarnic.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a-i spune cuiva vreo două de dulce expr. a certa / a mustra pe cineva.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a juca la două capete expr. (pub.) a fi oportunist; a se alia / a încheia înțelegeri cu parteneri ireconciliabili între ei.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a mânca cât doi / cât șapte / cât zece expr. a mânca foarte mult.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a mânca pentru doi expr. (glum. – d. femei) a fi însărcinată.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a merge cu doiu’ expr. (adol.) a merge pe jos.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a semăna ca două picături de apă expr. a semăna perfect.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a zice (cuiva) vreo două de dulce expr. a certa, a mustra, a dojeni cu asprime (pe cineva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

de doi bani / trei lulele expr. (peior.) 1. ieftin. 2. de calitate inferioară.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doi de-un leu expr. (adol., peior.) 1. două persoane insignifiante. 2. două persoane cu aceleași defecte.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doi la geamantan expr. chinez.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doi ochi albaștri expr. țuică de prune.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doi ș’un sfert expr. (pub.) U.M. 0215, serviciul de informații al Ministerului de Interne.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

NOTA DOI duplă, ghebos, nouă cu talpă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

o cheie, două chei expr. (glum.) O.K., în regulă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

om cu două fețe expr. om ipocrit / fățarnic.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

opt pe doi expr. (șc.) nota patru.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink