DOUĂZÉCI num. card. Număr având în numărătoare locul între nouăsprezece și douăzeci și unu. ◊ (Adjectival) Douăzeci de cărți. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douăzeci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăzeci de ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte douăzeci de mașini. ◊ (Substantivat) Cinci de douăzeci. [Pr.: do-uă-] – Două + zeci.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DOUĂZÉCI1 num. card. 1) Zece plus zece. 2) (cu valoare de num. ord.) Al douăzecilea, a douăzecea. [Sil. do-uă-] /două + zeci
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DOUĂZÉCI2 m. 1) Număr constând din douăzeci de unități. ~ înmulțit cu trei. 2) Cifra 20 sau XX. 3) Obiect marcat cu această cifră. [Sil. do-uă-] /două + zeci
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
douăzéci num.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
doŭă-zécĭ num. De doŭă orĭ zece (20).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
douăzéci și únu num. m., f. douăzéci și úna
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
douăzéci și únulea (precedat de al) num. m., f. a douăzéci și úna
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a face cinci ori cinci douăzeci și cinci expr. (intl.) a fura.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink