2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOTĂ, dote, s. f. Totalitatea bunurilor materiale date (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din fr. dot, lat. dos, dotis.

do sf [At: NEGULICI / Pl: ~te / E: fr dot, lat dos] (Înv) Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită Si: zestre, (îvr) dotație (2), dotariu.

DOTĂ, dote, s. f. Bun material dat (cu forme legale) unei fete când se mărită; zestre. – Din fr. dot, lat. dos, dotis.

DOTĂ, dote, s. f. Avere (constînd în bani sau proprietăți) pe care femeia o aduce în căsnicie cu forme legale. V. zestre.

DO s.f. Bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei femei. [< fr. dot].

DO s. f. bunurile aduse de o femeie în căsătorie; zestrea unei fete de măritat. (< fr. dot)

DOTĂ ~e f. Avere sau sumă de bani care se dă unei fete când se mărită; zestre. /<fr. dot, lat. dos, dotis

* dótă f., pl. e (lat. dos, dotis, de unde și fr. dot). Zestre.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare.

dota vt [At: HELIADE, O. II, 365 / Pzi: ~tez / E: fr doter, lat dotare] 1 (C.i. persoane) A înzestra cu calități fizice, intelectuale psihice, native etc. care condiționează performanțe în diferite activități. 2 (C.i. o fată) A da dotă. 3 (C.i. o instituție, o întreprindere etc.) A utila cu cele necesare unei activități Si: a înzestra. 4 (Rar) A finanța o activitate.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare; a înzestra. Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. 2. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. Natura l-a dotat cu inteligență. 3. A da dotă unei fete cînd se mărită, a înzestra.

DOTA vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare].

DOTA vb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare)

A DOTA ~ez tranz. 1) (întreprinderi, instituții, laboratoare) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a înzestra. 2) (fete) A pune în posesia unei dote. 3) fig. A prevedea în mod firesc (cu anumite avantaje spirituale). /<fr. doter, lat. dotare

* dotéz v. tr. (lat. dotare). Înzestrez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

do (înv.) s. f., g.-d. art. dotei; pl. dote

do s. f., g.-d. art. dotei; pl. dote

do s. f., g.-d. art. dotei; pl. dote

dota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dotez, 3 dotea; conj. prez. 1 sg. să dotez, 3 să doteze

dota (a ~) vb., ind. prez. 3 dotea

dota vb., ind. prez. 1 sg. dotez, 3 sg. și pl. dotea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DO s. (JUR.) dotație, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.)

DOTA vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. v. înzestra.

DOTA vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a înzestra, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu multe însușiri.)

Intrare: dotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • do
  • dota
plural
  • dote
  • dotele
genitiv-dativ singular
  • dote
  • dotei
plural
  • dote
  • dotelor
vocativ singular
plural
Intrare: dota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dota
  • dotare
  • dotat
  • dotatu‑
  • dotând
  • dotându‑
singular plural
  • dotea
  • dotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dotez
(să)
  • dotez
  • dotam
  • dotai
  • dotasem
a II-a (tu)
  • dotezi
(să)
  • dotezi
  • dotai
  • dotași
  • dotaseși
a III-a (el, ea)
  • dotea
(să)
  • doteze
  • dota
  • dotă
  • dotase
plural I (noi)
  • dotăm
(să)
  • dotăm
  • dotam
  • dotarăm
  • dotaserăm
  • dotasem
a II-a (voi)
  • dotați
(să)
  • dotați
  • dotați
  • dotarăți
  • dotaserăți
  • dotaseți
a III-a (ei, ele)
  • dotea
(să)
  • doteze
  • dotau
  • dota
  • dotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

do, dotesubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea bunurilor materiale date (cu forme legale) unei fete când se mărită. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: zestre
etimologie:

dota, dotezverb

  • 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înzestra
    • format_quote Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. DLRLC
    • format_quote Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. DLRLC
  • 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. DEX '98 DEX '09
  • 3. A da dotă unei fete. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. figurat A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Natura l-a dotat cu inteligență. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.