DOTARE, dotări, s. f. Acțiunea de a dota; dotație. – V. dota.

dotare sf [At: HELIADE, O. II, 363 / Pl: ~tări / E: dota] 1 Înzestrare cu calități fizice, intelectuale, psihice etc Si: (rar) dotație (1) Cf dota (1). 2 Utilare a unei instituții cu cele necesare desfășurării unei activități (3) Cf dota (3). 3 (Ccr) Mijloace materiale puse la dispoziție. 4 Finanțare a unei activități sau instituții.

DOTARE s. f. Acțiunea de a dota, dotație. – V. dota.

DOTARE s. f. Acțiunea de a dota; înzestrare. Suma repartizată ca fond cultural servește la dotarea echipelor de cor și dansuri cu costumele necesare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2716.

DOTARE s.f. Acțiunea de a dota și rezultatul ei; înzestrare; dotație. [< dota].

dota vt [At: HELIADE, O. II, 365 / Pzi: ~tez / E: fr doter, lat dotare] 1 (C.i. persoane) A înzestra cu calități fizice, intelectuale psihice, native etc. care condiționează performanțe în diferite activități. 2 (C.i. o fată) A da dotă. 3 (C.i. o instituție, o întreprindere etc.) A utila cu cele necesare unei activități Si: a înzestra. 4 (Rar) A finanța o activitate.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare; a înzestra. Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. 2. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. Natura l-a dotat cu inteligență. 3. A da dotă unei fete cînd se mărită, a înzestra.

DOTA vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare].

DOTA vb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare)

A DOTA ~ez tranz. 1) (întreprinderi, instituții, laboratoare) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a înzestra. 2) (fete) A pune în posesia unei dote. 3) fig. A prevedea în mod firesc (cu anumite avantaje spirituale). /<fr. doter, lat. dotare

dotà v. a înzestra.

* dotéz v. tr. (lat. dotare). Înzestrez.

dotare s. f., g.-d. art. dotării; pl. dotări

dotare s. f., g.-d. art. dotării; pl. dotări

dotare s. f., g.-d. art. dotării

dota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dotez, 3 dotează; conj. prez. 1 sg. să dotez, 3 să doteze

dota (a ~) vb., ind. prez. 3 dotează

dota vb., ind. prez. 1 sg. dotez, 3 sg. și pl. dotează

DOTARE s. 1. dotație, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) 2. înzestrare. (~ unei fete de măritat.) 3. înzestrare, (fig.) împodobire. (~ din naștere cu multe talente.)

DOTARE s. 1. dotație, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) 2. înzestrare. (~ unei fete de măritat.)

DOTA vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. v. înzestra.

DOTA vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a înzestra, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu multe însușiri.)