3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dostoire sf [At: PSALT. HUR., ap. DHLR II, 303 / E: ns cf dostoi, dostoianie] (Îvr) Moștenire.

DESTOIA, destoi, vb. I. Tranz. (Reg.) A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. ◊ Expr. A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. – Cf. ostoi.

destoia vt [At: SIMION DASC.; ap. LET. 235 / V: (reg) ~oi, dostoi / Pzi: ~oi / E: nct] 1 (Cu c. în dativ) A-și vărsa necazul, supărarea. 2 (Cu c. în dativ) A-și da satisfacție, împlinindu-și o dorință. 3 (Pex) A se răzbuna.

dostoi1 vr [At: CORESI, L. 422 / Pzi: ~iesc / E: vsl достоити] (Îvr) 1 A se cădea (40-41) să... 2 (Îe) A-și ~ inima A se mulțumi cu ceva.

DESTOIA, destoi, vb. I. Tranz. (Reg.) A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. ♦ Expr. A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. – Des1- + toi.

DESTOIA, destoi, vb. I. Tranz. (Regional) A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. Cel întăi ardea și se zbuciuma în tăcere; cel de al doilea își destoia sufletul în gura mare. SADOVEANU, O. I 191. Știi, cîteodată ai nevoie să-ți mai destoi inima... Cîte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului! id. ib. 360. După ce și-au mai destoiat ei inima... s-au întrebat de sănătate. SBIERA, P. 54. ◊ Expr. A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. Amu își destoaie ei foamea de astă-vară. CONTEMPORANUL, VIIII 1.

destoì v. Mold. 1. a-și descărca necazul, a se ușura: a-și destoi inima, foamea; 2. a se răsbuna: să-și destoaie asupră-i. [Lit. a se astâmpăra, a părăsi toiul].

destóĭ și -ĭésc v. tr. (d. toĭ. V. toĭesc). Nord. Îmĭ destoĭ, mă ușurez de un necaz, mă răzbun: să-șĭ destoaĭe inima. A-țĭ destoĭ foamea, a-țĭ potoli foamea.

dostoĭéște (se) v. refl. impers. (vsl. dostoĭati, id.). L.V. Se cuvine, se cade. Șĭ-a dostoit inima, s’a mulțumit.

dostoĭnicíe și -oíre V. destoĭnicie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destoia (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. destoi, 3 destoaie, 1 pl. destoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să destoi, 3 să destoaie; imper. 2 sg. afirm. destoaie; ger. destoind

destoia (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 destoaie; conj. prez. 3 să destoaie; ger. destoind

destoia vb. (sil. -sto-ia), ind. și conj. prez. 1 sg. destoi, 3 sg. și pl. destoaie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOSTOI vb. v. cadra, cădea, cuveni, trebui.

dostoi vb. v. CADRA. CĂDEA. CUVENI. TREBUI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

destoi, destoiesc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se ușura, a se potoli, a-și descărca necazul. 2. a se răzbuna.

Intrare: dostoire
dostoire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dostoire
  • dostoirea
plural
  • dostoiri
  • dostoirile
genitiv-dativ singular
  • dostoiri
  • dostoirii
plural
  • dostoiri
  • dostoirilor
vocativ singular
plural
Intrare: destoia
verb (VT107)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destoia
  • destoiere
  • destoiat
  • destoiatu‑
  • destoind
  • destoindu‑
singular plural
  • destoaie
  • destoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destoi
(să)
  • destoi
  • destoiam
  • destoiai
  • destoiasem
a II-a (tu)
  • destoi
(să)
  • destoi
  • destoiai
  • destoiași
  • destoiaseși
a III-a (el, ea)
  • destoaie
(să)
  • destoaie
  • destoia
  • destoie
  • destoiase
plural I (noi)
  • destoiem
(să)
  • destoiem
  • destoiam
  • destoiarăm
  • destoiaserăm
  • destoiasem
a II-a (voi)
  • destoiați
(să)
  • destoiați
  • destoiați
  • destoiarăți
  • destoiaserăți
  • destoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • destoaie
(să)
  • destoaie
  • destoiau
  • destoia
  • destoiaseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destoi
  • destoire
  • destoit
  • destoitu‑
  • destoind
  • destoindu‑
singular plural
  • destoiește
  • destoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destoiesc
(să)
  • destoiesc
  • destoiam
  • destoii
  • destoisem
a II-a (tu)
  • destoiești
(să)
  • destoiești
  • destoiai
  • destoiși
  • destoiseși
a III-a (el, ea)
  • destoiește
(să)
  • destoiască
  • destoia
  • destoi
  • destoise
plural I (noi)
  • destoim
(să)
  • destoim
  • destoiam
  • destoirăm
  • destoiserăm
  • destoisem
a II-a (voi)
  • destoiți
(să)
  • destoiți
  • destoiați
  • destoirăți
  • destoiserăți
  • destoiseți
a III-a (ei, ele)
  • destoiesc
(să)
  • destoiască
  • destoiau
  • destoi
  • destoiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dostoi
  • dostoire
  • dostoit
  • dostoitu‑
  • dostoind
  • dostoindu‑
singular plural
  • dostoiește
  • dostoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dostoiesc
(să)
  • dostoiesc
  • dostoiam
  • dostoii
  • dostoisem
a II-a (tu)
  • dostoiești
(să)
  • dostoiești
  • dostoiai
  • dostoiși
  • dostoiseși
a III-a (el, ea)
  • dostoiește
(să)
  • dostoiască
  • dostoia
  • dostoi
  • dostoise
plural I (noi)
  • dostoim
(să)
  • dostoim
  • dostoiam
  • dostoirăm
  • dostoiserăm
  • dostoisem
a II-a (voi)
  • dostoiți
(să)
  • dostoiți
  • dostoiați
  • dostoirăți
  • dostoiserăți
  • dostoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dostoiesc
(să)
  • dostoiască
  • dostoiau
  • dostoi
  • dostoiseră
Intrare: dostoi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dostoi
  • dostoire
  • dostoit
  • dostoitu‑
  • dostoind
  • dostoindu‑
singular plural
  • dostoiește
  • dostoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dostoiesc
(să)
  • dostoiesc
  • dostoiam
  • dostoii
  • dostoisem
a II-a (tu)
  • dostoiești
(să)
  • dostoiești
  • dostoiai
  • dostoiși
  • dostoiseși
a III-a (el, ea)
  • dostoiește
(să)
  • dostoiască
  • dostoia
  • dostoi
  • dostoise
plural I (noi)
  • dostoim
(să)
  • dostoim
  • dostoiam
  • dostoirăm
  • dostoiserăm
  • dostoisem
a II-a (voi)
  • dostoiți
(să)
  • dostoiți
  • dostoiați
  • dostoirăți
  • dostoiserăți
  • dostoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dostoiesc
(să)
  • dostoiască
  • dostoiau
  • dostoi
  • dostoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destoia, destoiverb

  • 1. regional A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răzbuna
    • format_quote Cel întăi ardea și se zbuciuma în tăcere; cel de al doilea își destoia sufletul în gura mare. SADOVEANU, O. I 191. DLRLC
    • format_quote Știi, cîteodată ai nevoie să-ți mai destoi inima... Cîte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului! SADOVEANU, O. I 360. DLRLC
    • format_quote După ce și-au mai destoiat ei inima... s-au întrebat de sănătate. SBIERA, P. 54. DLRLC
    • chat_bubble A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Amu își destoaie ei foamea de astă-vară. CONTEMPORANUL, VIIII 1. DLRLC
etimologie:
  • cf. ostoi DEX '09
  • Des- + toi DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.