DOSTOÍ vb. v. cadra, cădea, cuveni, trebui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dostoĭéște (se) v. refl. impers. (vsl. dostoĭati, id.). L.V. Se cuvine, se cade. Șĭ-a dostoit inima, s’a mulțumit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink