DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de vbrandl | Semnalează o greșeală | Permalink

DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Moleșitor. – Din dospi + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

dospitór (încăpere) s. n., pl. dospitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink