opțiuni
  • info

3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOSPITOARE, dospitori, s. f. Polița sau patul pe care se așază cașul ca să dospească.

DOSPITOR, -OARE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor.

DOSPITOR, -OARE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor.

dospitor, ~oare [At: LUC. II, 244 / Pl: ~i, ~oare / E: dospi + -tor] 1 a Care dospește (4) aluatul. 2 sn Cameră special amenajată (cu aer condiționat), la o fabrică de pâine, în care se țin vasele cu aluat în vederea dospirii (1). 3 sf Poliță pe care se așează cașul ca să dospească (14). modificată

DOSPITOR, -OARE, dospitori, -oare, adj. (Rar) Moleșitor. Mi-era lene, cum stam întins pe un preș, în căldura dospitoare a după-amiezii, să deschid gura și să cer o cană de apă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 124.

DOSPITOR, -OARE, dospitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Moleșitor. – Din dospi + suf. -(i)tor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dospitoare (poliță pentru caș) s. f., g.-d. art. dospitorii; pl. dospitori

dospitoare (poliță) s. f., g.-d. art. dospitorii; pl. dospitori

dospitoare (poliță) s. f., g.-d. art. dospitorii; pl. dospitori

dospitor (încăpere) s. n., pl. dospitoare

dospitor (încăpere) s. n., pl. dospitoare

dospitor (încăpere) s. n., pl. dospitoare

Intrare: dospitoare
dospitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dospitoare
  • dospitoarea
plural
  • dospitori
  • dospitorile
genitiv-dativ singular
  • dospitori
  • dospitorii
plural
  • dospitori
  • dospitorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dospitor (adj.)
dospitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dospitor
  • dospitorul
  • dospitoru‑
  • dospitoare
  • dospitoarea
plural
  • dospitori
  • dospitorii
  • dospitoare
  • dospitoarele
genitiv-dativ singular
  • dospitor
  • dospitorului
  • dospitoare
  • dospitoarei
plural
  • dospitori
  • dospitorilor
  • dospitoare
  • dospitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dospitor (s.n.)
dospitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dospitor
  • dospitorul
  • dospitoru‑
plural
  • dospitoare
  • dospitoarele
genitiv-dativ singular
  • dospitor
  • dospitorului
plural
  • dospitoare
  • dospitoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dospitoare, dospitorisubstantiv feminin

  • 1. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Dospi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

dospitor, dospitoareadjectiv

  • 1. rar Moleșitor. DLRLC
    sinonime: moleșitor
    • format_quote Mi-era lene, cum stam întins pe un preș, în căldura dospitoare a după-amiezii, să deschid gura și să cer o cană de apă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 124. DLRLC
etimologie:
  • dospi + sufix -(i)tor. DLRM

dospitor, dospitoaresubstantiv neutru

  • 1. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Dospi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.