DÓSNIC, -Ă, dosnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaș, izolat. 2. S. f. Compus: dosnică-galbenă = plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule (Carpesium cernuum). – Dos + suf. -nic
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viomih | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓSNIC ~că (~ci, ~ce) Care se află într-un loc puțin umblat; retras. /dos + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓSNIC adj. ascuns, dosit, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (Locuri ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dósnic adj. m., pl. dósnici; f. sg. dósnică, pl. dósnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dósnic, -ă adj. Din dos, de la dos, retras: stradă dosnică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dósnică-gálbenă s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

dosnică, dosnice s. f. femeie care practică sexul anal.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink