dosit², ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 175 / Pl: ~iți, ~e / E: dosi] (Pfm) 1 Ascuns. 2 Retras.

dosit¹ sn [At: DLR ms / Pl: ~uri / E: dosi] 1-4 Dosire (1-4).

DOSIT, -Ă, dosiți, -te, adj. 1. Ascuns, pitit, pitulat. Traian se afla dosit într-un luminiș tînăr de stejărei. SADOVEANU, P. M. 221. Dosiți pe după care, Îndreaptă groase tunuri, le-ncarcă, le dau foc. ALECSANDRI, P. A. 145. 2. Retras, ascuns vederilor, ferit. Ședeau de un ceas la măsuța cu marmora pătată din colțul cel mai dosit al cafenelei. AGÎRBICEANU, S. P. 239.

dosi [At: (a. 1657) BUL. COM. IST II, 222 / Pzi: ~sesc / E: dos] 1-2 vtr (Pfm) A (se) sustrage vederii altora Si: a (se) adăposti, a (se) ascunde, a (se) piti. 3 vt (Pfm) A fura și a ascunde. 4 vi (Îvp) A fugi din calea cuiva sau de un pericol. 5 vi (Înv) A lipsi.

DOSI, dosesc, vb. IV. Tranz. 1. A sustrage vederii altora; a ascunde. Ulciorul plin, unde să-l pot eu dosi? COȘBUC, P. I 210. I-au plesnit prin minte ca să aducă pe-ascuns mulți ostași în curte și să-i dosească undeva în tindă. SBIERA, P. 121. ◊ Refl. Sentinelele romîne, care se dosiseră bine dincoace, ieșiră în lumină. SADOVEANU, O. VI 47. Era bucuros cînd se putea dosi... în lanuri de popușoi. POPA, V. 68. Luntrea... Cînd la umbră se dosește, cînd s-arată la lumină. ALECSANDRI, P. A. 127. (Fig.) Defecturile tale, sub strămoșeasca umbră, De-ai fi în orice treaptă, nu pot să se dosească. NEGRUZZI, S. II 196. 2. A lua ce nu-ți aparține și a ascunde; a șterpeli. E o cupă dosită din palatul Gualatema. CAMIL PETRESCU, T. III 337. Cărțile... le dosea din biblioteca tatălui său. MACEDONSKI, O. III 28. Foicică trei lalele, D-alelei, fecior de lele, Nu dosi dîntr-ale mele. TEODORESCU, P. P. 642. 3. (Rar, în expr.) A o dosi = a fugi, a o lua la fugă; a da dos la față, v. dos. De groaza lui dușmanii au dosit-o ca mișei. MACEDONSKI, O. I 84. – Variantă: îndosi (CONTEMPORANUL, I 457, CREANGĂ, A. 55) vb. IV.

ÎNDOSI vb. IV v. dosi.

A SE DOSI mă ~esc intranz. A se pune la dos pentru a nu fi văzut; a se ascunde. /Din dos

A DOSI ~esc 1. tranz. 1) A face să se dosească; a ascunde. 2) (bunuri străine) A pune la dos pentru a sustrage ulterior; a tăinui; a ascunde; a acoperi. ◊ A o ~ a pleca grăbit și pe neobservate; a o șterge. /Din dos

dosì v. 1. a da dosul, a fugi; 2. a șterpeli.

dosésc și îndosésc v. tr. (d. dos). Ascund: leg pupăza și o îndosesc de mama (Cr.). V. intr. (Vechĭ). Mă ascund. V. refl. Mă ascund.

dosi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dosesc, 3 sg. dosește, imperf. 1 doseam; conj. prez. 1 sg. să dosesc, 3 să dosească

dosi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dosesc, imperf. 3 sg. dosea; conj. prez. 3 să dosească

dosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dosesc, imperf. 3 sg. dosea; conj. prez. 3 sg. și pl. dosească

DOSIT adj. 1. v. ascuns. 2. v. dosnic.

DOSIT adj. 1. ascuns, (pop.) pitit, pitulat, (înv. și reg.) supus. (Un lucru ~.) 2. ascuns, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit, (rar) lăturaș, (înv. și reg.) săcret, (reg.) lăturiș. (În ungherul cel mai ~.)

DOSI vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai dosit banii!)

DOSI vb. 1. a (se) ascunde, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăși, a (se) mitosi, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (A ~ un obiect.) 2. a ascunde, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!)

dosit, -ă, dosiți, -te adj. ascuns, pitit

dosi, dosesc I. v. t. 1. a ascunde 2. a fura II. v. r. a se ascunde