7 definiții pentru doselnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
doselnic, ~ă [At: ALECSANDRI, T., ap. DLR ms / Pl: ~ici, ~ice / E: dos + -elnic] 1 a (Nob) Ascuns. 2 a (Pex) Incorect.
DOSELNIC, -Ă, doselnici, -e, adj. (Neobișnuit) Ascuns, dosnic; p. ext. incorect, nepermis, neiertat. (Cu pronunțare regională) Umblați cu pîri ascunse... cu mijloace dosălnice. ALECSANDRI, T. 1340.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOSELNIC, -Ă, doselnici, -ce, adj. (Rar) Ascuns, dosnic; p. ext. nepermis, incorect. – Din dos + suf. -elnic.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
DOSELNIC ~că (~ci, ~ce) rar Care se află într-un loc puțin umblat; dosnic; retras. /dos + suf. ~elnic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
doselnic a. dosnic; fig. perfid: cu mijloace doselnice AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dosélnic, -ă adj. (d. dos, format ca prepuĭelnic). Rar. Ascuns, perfid: cu mijloace doselnice (Al.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
doselnic, doselnică, doselnici, doselnice, adj. (reg.) 1. ascuns, dosnic. 2. perfid.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
doselnic, doselnicăadjectiv
-
- Umblați cu pîri ascunse... cu mijloace dosălnice. ALECSANDRI, T. 1340. DLRLC
-
etimologie:
- dos + sufix -elnic. DLRM