DOSĂDIT, -Ă, dosădiți, -te, adj. (Înv. și arh.; adesea substantivat) Mâhnit, întristat. – V. dosădi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

DOSĂDÍT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dosădít, -ă adj. Vechĭ. Chinuit, amărît. Azĭ. Vest. Prost: un stricat și un dosădit (Iov. 95)!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DOSĂDÍ, dosădesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și arh.) A mâhni, a întrista pe cineva. – Slav (v. sl. dosaditi).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

DOSĂDÍ vb. v. durea, îndurera, întrista, mâhni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dosădésc v. tr. (vsl. do-saditi, a ofensa; rus. dosaditĭ, dosaždatĭ, a întrista, deosebit de dosaditĭ, dosáživatĭ, a planta tot. V. nă- și ră-sădesc). Vechĭ. Ocărăsc, insult, ofensez. Azĭ. Vest. Întristez tare, măhnesc: inimă dosădită. – Și dosodesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink