7 definiții pentru dorovăi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dorovăi [At: BUGNARIU, N. / V: odo~ / Pzi: ~esc / E: nct] 1 vi (Trs) A deretica. 2 vi (Spc) A face curățenie în casă în ajun de sărbători. 3-4 vtr (Reg; d. obiecte casnice, casă) A (se) hodorogi. 5-6 vtr (Reg; d. tencuială) A se coșcovi și a cădea. 7 vr (Îrg; d. persoane) A obosi.
dorovăĭésc și -oĭésc v. tr. (rudă cu dîrvală). Vest. Deteriorez, uzez, hodorogesc, slăbesc: căruță dorovăită, picĭoare dorovăite. V. dărîn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOROVĂI vb. v. dărăpăna, degrada, măcina, părăgini, ruina, strica.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dorovăi vb. v. DĂRĂPĂNA. DEGRADA. MĂCINA. PĂRĂGINI. RUINA. STRICA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dorovăi (-ăesc, -it), vb. – A epuiza, a obosi, a uza. Pare creație expresivă, cf. ciorovăi, sporovăi, (după Scriban, în legătură cu dîrvăli). În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dorovăi, dorovăiesc, (dorvăi, dorovoi), vb. tranz. – (reg.) A face curățenie în casă în ajun de sărbători (Papahagi, 1925): „Au deschis iar Casa dracilor, au dorovoit-o, au făcut acolo loc de șezătoare și de joc” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 146). În Maramureșul din dreapta Tisei e atestată forma dorvăi „a face curățenie” (DRT). – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dorovăi, dorovăiesc, vb. tranz. – A face curățenie în casă în ajun de sărbători (Papahagi 1925). În Maramureșul din dreapta Tisei e atestată forma dorvăi „a face curățenie” (DRT). – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|