opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DORITOR, -OARE, doritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). – Dori + suf. -tor.

doritor, ~oare [At: (a. 1747) URICARIUL I, 177 / Pl: ~i, ~oare / E: dori + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care dorește. 3 a (Înv) Lacom. 4 a (Înv) Îndrăgostit. 5 sf (Reg) Plantă ierboasă târâtoare din familia scrofulariaceelor, cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia).

DORITOR, -OARE, doritori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). – Dori + suf. -tor.

DORITOR, -OARE, doritori, -oare, adj. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. Care dorește; dornic (de ceva). Dascălul ar fi doritor să afle povestea lui Omu. SADOVEANU, P. M. 18. Se gîndea să vîndă, în taină, unui megieș doritor, cîteva pogoane din partea-i de pămînt. GALACTION, O. I 143. Sînt doritor de vești bune. CARAGIALE. O. VII 79. 2. Iubitor, drăgăstos. Gură tu! învață minte, nu mă spune nimărui, Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil! EMINESCU, O. I 80. Se întoarce îndată, Cu inimă ne-mpăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171.

DORITOR ~oare (~ori, ~oare) Care dorește; care manifestă o dorință. /a dori + suf. ~tor

doritor a. care dorește.

doritór, -oáre adj. Care dorește: doritor de studiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doritor adj. m., s. m., pl. doritori; adj. f., s. f. sg. și pl. doritoare (persoană)

doritor adj. m., s. m., pl. doritori; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. doritoare

doritor adj. m., s. m., pl. doritori; f. sg. și pl. doritoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DORITOR adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.) 3. v. avid.

DORITOR adj., s. 1. adj., s. amator, dornic, iubitor, pofticios, rîvnitor, (pop.) poftitor, (reg.) poftăreț, poftos, pohtaci, (înv.) libovnic, rîvnaci. (~ de petreceri.) 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.)

Intrare: doritor (adj.)
doritor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doritor
  • doritorul
  • doritoru‑
  • doritoare
  • doritoarea
plural
  • doritori
  • doritorii
  • doritoare
  • doritoarele
genitiv-dativ singular
  • doritor
  • doritorului
  • doritoare
  • doritoarei
plural
  • doritori
  • doritorilor
  • doritoare
  • doritoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: doritor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doritor
  • doritorul
  • doritoru‑
plural
  • doritori
  • doritorii
genitiv-dativ singular
  • doritor
  • doritorului
plural
  • doritori
  • doritorilor
vocativ singular
  • doritorule
plural
  • doritorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doritor, doritorisubstantiv masculin
doritoare, doritoaresubstantiv feminin
doritor, doritoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Dascălul ar fi doritor să afle povestea lui Omu. SADOVEANU, P. M. 18. DLRLC
    • format_quote Se gîndea să vîndă, în taină, unui megieș doritor, cîteva pogoane din partea-i de pămînt. GALACTION, O. I 143. DLRLC
    • format_quote Sînt doritor de vești bune. CARAGIALE. O. VII 79. DLRLC
  • 2. Drăgăstos, iubitor. DLRLC
    sinonime: drăgăstos iubitor
    • format_quote Gură tu! învață minte, nu mă spune nimărui, Nici chiar lui, cînd vine noaptea lîngă patul meu tiptil, Doritor ca o femeie și viclean ca un copil! EMINESCU, O. I 80. DLRLC
    • format_quote Se întoarce îndată, Cu inimă ne-mpăcată Și cu gînduri doritoare Pentru rumena lui floare. TEODORESCU, P. P. 171. DLRLC
etimologie:
  • Dori + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.