dopliță sf [At: DLR ms / Pl: ~țe / E: srb duplica] 1 Pușcă scurtă și groasă, cu două țevi. 2 (Reg; fam) Femeie bondoacă.

dópliță f., pl. e (sîrb. dúplica [dial. poate și doplica], pușcă cu doŭă țevĭ, adică „groasă”, dim. d. dupla, adică „duplă”, d. lat. dupla, it. doppia. Cp. cu durduliŭ). Munt. Fam. Femeĭe scurtă și grasă. V. durbeniță, bașoldină.