15 definiții pentru «dop»   declinări

DOP, dopuri, s. n. 1. Bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unui vas îngust etc.; astupuș. ◊ Expr. (Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc. 2. Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă. 3. Piesă de metal cu care se închide o conductă. 4. Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul. — Cf. săs. dop.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOP, dopuri, s. n. 1. Bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unui vas îngust etc.; astupuș. ◊ Expr. (Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc. 2. Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă. 3. Piesă de metal cu care se închide o conductă. 4. Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul. – Cf. săs. dop.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dop s. n., pl. dópuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DOP s. (pop.) astupuș, (reg.) stupuș. (~ la o sticlă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOP ~uri n. 1) Bucată de plută (sticlă, cauciuc etc.) cu care se astupă gura îngustă a unui vas. 2) fig. Om mic și îndesat. 3) (la unele instrumente muzicale de suflat) Bucată de lemn care acoperă parțial deschizătura de sus, lăsând o gaură mică prin care se suflă. 4) Piesă de metal cu care se închide o conductă. /<săs. dop
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dop s. n., pl. dópuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dop n. bucată de lemn sau de metal cu care se astupă o gaură: dop de plută; a se face dop, a se îngrășa: dop de saca, despre o persoană scurtă groasă. [Origină necunoscută].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dop a. Mold. se zice de cocoșul sau de găina fără coadă. [Lit. rotund(ă) ca un dop].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) dop n., pl. urĭ (sas. dop [Dac. 3, 744]. Cp. și cu top). Astupătoare, obĭect de astupat gîtu uneĭ gărăfĭ, unuĭ urcĭor, o țeavă ș.a.: dop de plută, de sticlă, de lemn. Fig. Iron. Om prea scund și gras (ca turc. top, topuz), numit și dop de saca, deși sacaŭa are cep, și numaĭ sus, la vrană, dop orĭ capac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

2) dop, doápă adj. (d. dop 1). Mold. Fam. Îndesat, scurt și gras: femeĭe doapă. Berc din natură: găină doapă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

dop, dopuri s. n. 1. penis. 2. bărbat scund și gras.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a i se trage boala de la dop expr. (glum.) a se îmbolnăvi din cauza excesului de băuturi alcoolice.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a pune dop expr. (er.d. bărbați) a avea un contact sexual cu o femeie.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cerere cu dop expr. (glum.) mită, șperț.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dop rutier expr. (pub.) ambuteiaj, blocare a traficului rutier.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink