dona¹ sf [At: AR (1829), 47¹/8 / S și: donna / P: donia / E: it donna, sp doña] Titlu de onoare dat femeilor (nobile) în Spania, Portugalia și țările Americii Latine, care precedă numele de botez.

DOÑA s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [Pron. do-nia. / < sp. doña].

DOñA DO-NIA/ s. f. titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. (< sp. doña)

DONĂ s. f. 1. distribuire a cărților de joc. 2. cărțile de joc distribuite jucătorilor. (< fr. donne)

donă s. f.

DONE, Stan (n. 1937, Giurgiu), grafician român. Ilustrație de carte cu elemente fantastice (Odobescu „Pseudokynegheticos”, J. Prévert „Poezii”, Molière „Teatru”)., Stil clar, sobru cu aluzii la realitatea comentată ironic (ciclul „Agricultura”). Decoruri și costume de teatru.

DONA, Iosif (1875-1956), medic și colecționar de artă român. Împreună cu soția sa, Elena, a adunat timp de 50 de ani lucrări de pictură românească, alcătuind o valoroasă colecție (c. 30 de lucrări ale lui N. Grigorescu), ce se află în prezent la Muzeul Colecțiilor de Artă din București.

Don, -a, -ă, -e, -ea, -eci, -escu v. Antonie III 4 a-c.