donatáră s. f., g.-d. art. donatárei; pl. donatáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DONATÁR, -Ă, donatari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o donație. – Din fr. donataire, lat. donatarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DONATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care primește un dar; om căruia i se face o donație. /<fr. donataire, lat. donatarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DONATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care primește o donație. [Cf. lat. donatarius, fr. donataire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DONATÁR, -Ă s. m. f. cel în favoarea căruia se face o donație. (< fr. donataire, lat. donatarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

donatár s. m., pl. donatári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* donatár, -ă adj. și s. (lat. donatarius). Cuĭ i se dă ceva în dar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink