16 definiții pentru dona, donare   conjugări / declinări

DONÁRE s. f. Faptul de a dona; donație. – V. dona.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DONÁRE s.f. Faptul de a dona. [< dona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DONÁRE s. donație. (~ unui bun.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

donáre s. f., g.-d. art. donării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DONÁ, donéz, vb. I. Tranz. A face o donație, a dărui un bun. – Din fr. donner, lat. donare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DONÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziție, printr-o donație; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOÑA s.f. Titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. [Pron. do-nia. / < sp. doña].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DONÁ vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DONÁ vb. tr. a face o donație; a dărui. (< fr. donner, lat. donare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DOñA DÓ-NIA/ s. f. titlu cu care spaniolii se adresează femeilor. (< sp. doña)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DONÁ vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doná (-néz, -át), vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s. n. (donație); donator, s. m. (persoană care donează); donați(un)e, s. f., din fr.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doná vb., ind. prez. 1 sg. donéz, 3 sg. și pl. doneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* donéz v. tr. (lat. donare). Dăruĭesc, fac o donațiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DONA PRAESENTIS CAPE LAETUS HORAE (lat.) primește cu bucurie darurile clipei de față – Horațiu, „Ode”, III, 8, 27.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) mă tem de danai chiar și când aduc daruri – Vergiliu, „Eneida”, II, 49. Cuvintele prin care marele poet troian, Laocoon, a încercat să-i convingă pe concetățenii săi să nu introducă în cetate calul de lemn lăsat de ahei pe țărm și în care se aflau Odiseu și luptătorii lui.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink