donare sf [At: LM / Pl: ~nări / E: dona] 1 Dăruire a unor bunuri. 2 Trecere a unor bunuri, printr-un act oficial, în posesia unei alte persoane sau instituții Cf dona (2). 3 Acceptare benevolă a extragerii unei cantități de sânge din organism Cf dona (3). 4 (Îvr) Înzestrare.

DONARE s.f. Faptul de a dona. [< dona].

dona² [At: MAIORESCU, CRITICE, 603 / Pzi: ~nez / E: fr donner, lat donare] 1-2 vtr (C.i. bunuri materiale) A dărui. 3-4 vtr (Spc; c.i. bunuri) A trece, printr-un act oficial, în posesia unei alte persoane sau instituții, fără să primească ceva în schimb. 5-6 vtr(a) (C.i. sângele) A accepta benevol extragerea unei cantități din organism, pentru folosirea la transfuzii. 7 vt (Îvr) A înzestra (cu bani, cu bunuri etc.). corectat(ă)

DONA, donez, vb. I. Tranz. A dărui (cuiva ceva),a face o donație (de obicei printr-un act public). La sfîrșit ne mai trage și chiulul și donează averea vreunui spital sau vreunei biserici! DUMITRIU, B. F. 42.

DONA vb. I. tr. A face o donație; a dărui. [< fr. donner, it., lat. donare].

DONA vb. tr. a face o donație; a dărui. (< fr. donner, lat. donare)

A DONA ~ez tranz. (bunuri materiale) A pune la dispoziție, printr-o donație; a aduce în dar; a dărui; a da. /<fr. donner, lat. donare

donà v. a face o donațiune.

* donéz v. tr. (lat. donare). Dăruĭesc, fac o donațiune.

donare s. f., g.-d. art. donării

donare s. f., g.-d. art. donării

donare s. f., g.-d. art. donării

dona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. donez, 3 donează; conj. prez. 1 sg. să donez, 3 să doneze

dona (a ~) vb., ind. prez. 3 donează

dona vb., ind. prez. 1 sg. donez, 3 sg. și pl. donează

DONARE s. donație. (~ unui bun.)

DONARE s. donație. (~ unui bun.)

DONA vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)

DONA vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun statului.)

dona (-nez, -at), vb. – A dărui, a face o donație. Lat. donare (sec. XIX). – Der. donator, s. m. (persoană căreia i se face o donație); donativ, s. n. (donație); donator, s. m. (persoană care donează); donați(un)e, s. f., din fr.