DONÁȚIE, donații, s. f. Contract prin care una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb; donare. ♦ (Concr.) Bun material transmis printr-un astfel de contract. [Var.: (înv.) donațiúne s. f.] – Din fr. donation, lat. donatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DONÁȚIE ~i f. 1) Act prin care o persoană transmite cu titlu gratuit și irevocabil un bun al său altei persoane. 2) Bun (sumă de bani, obiecte etc.) transmis astfel. [Art. donația; G.-D. donației; Sil. -ți-e] /<fr. donation, lat. donatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DONÁȚIE s.f. Act prin care una dintre părți procură un avantaj celeilalte părți fără a primi ceva în schimb; dar făcut printr-un act public. [Gen. -iei, var. donațiune s.f. / cf. lat. donatio, fr. donation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DONÁȚIE s. f. act juridic prin care una din părți transmite celeilalte părți proprietatea unui bun fără a primi ceva în schimb. ◊ (concr.) bun transmis printr-un act public. (< fr. donation, lat. donatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DONÁȚIE s. 1. v. donare. 2. (concr.) dar, (înv. și pop.) danie, (înv.) dăruire, dăruință, hărăzire, oboroc. (Donație făcută unei biserici.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

donáție s. f. (sil. -ți-e), art. donáția (sil. -ți-a), g.-d. art. donáției; pl. donáții, art. donáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* donațiúne f. (lat. donátio,- ónis). Dăruire făcută pin act public. Lucru primit așa. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink