2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

domolit, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. II, 291 / V: (îrg) ~orât, modo~ / Pl: ~iți, ~e / E: domoli] 1 a (D. oameni) Care nu mai este agitat, furios sau agresiv. 2 a (D. animale) Care nu mai este agitat sau agresiv. 3 a (D. animale) Care este stăpânit. 4 a (D. stări psihice, dureri, dispute etc.) Care și-a pierdut din putere. 5-6 a, av (D. elemente, fenomene ale naturii sau d. acțiuni) Temperat. 7-8 a, av (D. mișcări) Încetinit. 9 a (Trs, Mar) Necăjit. modificată

DOMOLIT, -Ă, domoliți, -te, adj. Potolit, încet, liniștit. Din mersul domolit al calului, Tomșa mai întrebă o dată pe cei doi cazaci. SADOVEANU, O. VII 7.

DOMOLI, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se miște sau a se mișca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. și refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. – Cf. sl. domolitise „a obține prin rugăciuni”, ucr. domolyty „a obține”.

domoli [At: CORESI, EV. 52 / V: (îvr) dam~ (Pzi: 3 damoale), (înv) ~la, (reg) ~mui, modali, (îvr) ~muli / Pzi: ~lesc; Cj: 3 ~lească, (îvr) domoale; Ip: 2 ~lește, (îvr) domoa / E: vsl домолити сє „a obține prin rugăciuni, a implora”] 1-2 vrt (Îoc „a se înfuria”, „ a se îndârji”) A nu mai fi sau a face să nu mai fie agitat, furios, agresiv Si: a se calma, a se liniști, a se potoli. 3-4 vrt A-și căpăta sau a face să-și capete buna dispoziție. 5-6 vtr A consimți sau a face să consimtă la ceva Si: a îndupleca. 7-8 vtr (C.i. animale) A nu mai fi sau face să nu mai fie agitat sau agresiv. 9-10 vtr (rar) i (C.i. animale) A stăpâni. 11 vt (Înv; c.i. popoare) A supune. 12-13 vtr (C.i. stări psihice, dureri, pasiuni, dispute; îoc „a aprinde”, „a provoca”, „a stârni” etc.) A face să piardă sau a pierde din putere Si: a potoli, a astâmpăra, a calma. 14 vr (D. boli, epidemii; îoc „a crește”, „a se extinde”, „a se înteți”) A înceta. 15 vr (D. elemente sau fenomene ale naturii; îoc „a se intensifica”, „a se înteți”, „a crește”, „a lua amploare”) A scădea în intensitate Si: a se diminua, a slăbi, a se potoli. 16-17 vrt (D. anotimpuri, climă, vreme) A (se) tempera Si: a se îndulci, a se muia. 18 vt (Trs; c.i. lichide) A aduce la temperatura potrivită. 19-20 vtr (C.i. mișcări; îoc „a iuți”, „a grăbi”, „ a accelera”) A(-și) încetini viteza sau ritmul de desfășurare. 21 vr (Trs) A se apleca încet. 22 vr (D. sunete; îoc „a se amplifica”) A deveni mai slab, mai înfundat. 23-24 vtrp (C.i. glasul) A(-și) atenua intensitatea, tonalitatea. 25-26 vrrt (Reg; îf domui, dămoli) A (se) sfătui (în taină). 27 vr (Rar; d. terenuri) A deveni mai puțin abrupt.

DOMOLI, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se miște sau a se mișca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. și refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. – Cf. sl. domoliti se „a obține prin rugăciuni”, ucr. domolyty „a obține”.

DOMOLI, domolesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii; în opoziție cu înteți, agita) A se liniști, a se potoli, a se modera, a scădea. [Viscolul] pornise sara și s-a domolit în amurgul zilei a treia. SADOVEANU, P. M. 178. Patru ceasuri se lupta, Patru ceasuri se-ntrecea... Iar cînd soare-mi scăpăta, Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443. 2. Tranz. (Cu complemente care indică o mișcare; în opoziție cu iuți, grăbi, zori) A face să se miște mai încet; a încetini, a rări. Ca să-i poată răspunde, Petrescu a trebuit să-și domolească fuga pe măsura pașilor bătrînului. GALAN, Z. R. 303. După ce făcu repejor drumul la mănăstire, se opri puțintel în pajiștea ogrăzii, ca să-și domolească răsufletul. SADOVEANU, P. M. 251. Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tatîne-său. EMINESCU, N. 27. ◊ Refl. Dacă... mi s-ar domoli zvîcnitul arterelor și potoli bătăile inimii, totul s-ar limpezi. CAMIL PETRESCU, T. I 50. Se ajungea însă la jumătățile de poștă pe nerăsuflate. Cu cît se înnopta însă, vîrtejul, în loc să se domolească, se ducea mai iute. MACEDONSKI, O. III 19. ♦ (Cu privire la cai sau la vite) A struni, a înfrîna. Lungiți pe mușchiul verde și domolind fugarii (= caii) Ce zburdă pe-ntuneric și desfrunzesc tufanii, Voinicii... grăiesc. ALECSANDRI, P. III 211. Pe jugani că mi-i oprea, Pe jugani că-i domolea. TEODORESCU, P. P. 690. 3. Tranz. (În opoziție cu îndîrji, aprinde, înfuria) A potoli, a calma, a tempera, a astîmpăra, a îmblînzi. Taci, omule! încercă să-l domolească bătrîna, ghiontindu-l cu piciorul, pe sub masă. CAMILAR, TEM. 10. Bădiță Neonil, să deschid ușa?Deschide; domolește cînele. SADOVEANU, P. M. 96. Anii nu-i puteau domoli hărnicia. ANGHEL, PR. 5. ◊ Refl. Ba de ciomege, ba de glasul stăpînului, cîinii se domoliră. GALACTION, O. I 283. Citește emoționată și, cînd ajunge la semnătură, se domolește puțin. CAMIL PETRESCU, T. I 433. Copilul se domoli din plîns, apoi îi zîmbi. SANDU-ALDEA, U. P. 159. Vrea să zică, te-ai domolit?... Cu atîta mai bine. ALECSANDRI, T. I 94. 4. Refl. (Despre durere, boală; în opoziție cu înteți, mări, crește, bîntui) A scădea, a pierde din violență, a se liniști; a începe să dispară. După un an... boala a început a se domoli și lumea s-a readunat, încetul cu încetul, în oraș. GHICA, S. A. 57. 5. Refl. (Despre o pantă, un deal etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin. Pieptul dealului se domolise, pădurile străjuiau în depărtare, văile erau mai potrivite și un platou puternic... creștea frumos, sub norii albi, de iunie. GALACTION, O. I 38.

A DOMOLI ~esc tranz. 1) A face să se domolească; a potoli; a modera; a tempera. 2) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a struni; a înfrâna. /<ucr. domolyty

A SE DOMOLI mă ~esc intranz. 1) A se mișca mai domol. 2) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se liniști; a se tempera; a se modera; a se potoli; a se ogoi. 3) (despre persoane) A deveni calm, înfrânându-se; a se liniști; a se tempera; a se modera. 4) (despre pante, dealuri etc.) A deveni mai lin; a-și reduce unghiul de înclinație. /<ucr. domolyty

domolì v. a face mai domol, a (se) liniști. [Cf. slav. DOMOLI, a se ruga].

domolésc v. tr. (vsl. *do-malitĭ, d. maliti, a micșora. V. umilesc). Fac domol, potolesc, liniștesc: a domoli un om, furia, mersu. – Și dăm-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

domoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domolesc, 3 sg. domolește, imperf. 1 domoleam; conj. prez. 1 sg. să domolesc, 3 să domolească

domoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domolesc, imperf. 3 sg. domolea; conj. prez. 3 să domolească

domoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domolesc, imperf. 3 sg. domolea; conj. prez. 3 sg. și pl. domolească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOMOLIT adj. 1. v. atenuat. 2. încetinit, liniștit, potolit. (Fugă ~.) 3. v. calmat. 4. v. calm. 5. v. cumpătat. 6. v. strunit. 7. v. diminuat.

DOMOLIT adj. I. atenuat, calmat, diminuat, liniștit, potolit, redus. (Durere ~.) 2. încetinit, liniștit, potolit. (Fugă ~.) 3. calmat, îmblînzit, îmbunat, împăcat, liniștit, potolit. (Om ~ după o enervare.) 4. calm, calmat, liniștit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 5. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 6. înfrînat, liniștit, potolit, strunit. (Un animal ~.) 7. diminuat, micșorat, potolit, redus, scăzut, slăbit. (Forța mult ~ a vîntului.)

DOMOLI vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) încetini, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminți. 7. v. struni. 8. v. calma. 9. v. tempera. 10. v. atenua.

DOMOLI vb. 1. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) calma, a (se) îmblînzi, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. si reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 3. a (se) încetini, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 4. a (se) calma, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 5. a (se) calma, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. a (se) astîmpăra, a (se) cuminți, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Un plod care nu se mai ~.) 7. a înfrîna, a liniști, a struni. (A ~ un animal.) 8. a se calma, a se liniști, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera din casă s-a mai ~.) 9. a potoli, a stăpîni, a stăvili, a tempera, (fig.) a înfrîna, a zăgăzui. (I-a mai ~ avîntul.) 10. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)

A (se) domoli ≠ a (se) întărâta, a (se) intensifica

A se domoli ≠ a se agita, a se alarma, a se neliniști

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

domoli (domolesc, domolit), vb. – A calma, a împăca, a liniști. Sl. maliti „a micșora”, de la malŭ „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca în doborî, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezintă dificultăți (ăo ca în sl. mamitirom. momi). – Der. domol, adv. (încet, ușor), postverbal. Tiktin combate proveniența sl., din motive pe care nu le explică, iar Candrea dă etimonul drept necunoscut. Este posibil să fie așa deoarece astăzi cuvîntul se simte oarecum creație expresivă, datorită consonanței sale, care îl asimilează creațiilor în -li.

Intrare: domolit
domolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • domolit
  • domolitul
  • domolitu‑
  • domoli
  • domolita
plural
  • domoliți
  • domoliții
  • domolite
  • domolitele
genitiv-dativ singular
  • domolit
  • domolitului
  • domolite
  • domolitei
plural
  • domoliți
  • domoliților
  • domolite
  • domolitelor
vocativ singular
plural
domorât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: domoli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domoli
  • domolire
  • domolit
  • domolitu‑
  • domolind
  • domolindu‑
singular plural
  • domolește
  • domoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domolesc
(să)
  • domolesc
  • domoleam
  • domolii
  • domolisem
a II-a (tu)
  • domolești
(să)
  • domolești
  • domoleai
  • domoliși
  • domoliseși
a III-a (el, ea)
  • domolește
(să)
  • domolească
  • domolea
  • domoli
  • domolise
plural I (noi)
  • domolim
(să)
  • domolim
  • domoleam
  • domolirăm
  • domoliserăm
  • domolisem
a II-a (voi)
  • domoliți
(să)
  • domoliți
  • domoleați
  • domolirăți
  • domoliserăți
  • domoliseți
a III-a (ei, ele)
  • domolesc
(să)
  • domolească
  • domoleau
  • domoli
  • domoliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dămoli
  • dămolire
  • dămolit
  • dămolitu‑
  • dămolind
  • dămolindu‑
singular plural
  • dămolește
  • dămoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dămolesc
(să)
  • dămolesc
  • dămoleam
  • dămolii
  • dămolisem
a II-a (tu)
  • dămolești
(să)
  • dămolești
  • dămoleai
  • dămoliși
  • dămoliseși
a III-a (el, ea)
  • dămolește
(să)
  • dămolească
  • dămolea
  • dămoli
  • dămolise
plural I (noi)
  • dămolim
(să)
  • dămolim
  • dămoleam
  • dămolirăm
  • dămoliserăm
  • dămolisem
a II-a (voi)
  • dămoliți
(să)
  • dămoliți
  • dămoleați
  • dămolirăți
  • dămoliserăți
  • dămoliseți
a III-a (ei, ele)
  • dămolesc
(să)
  • dămolească
  • dămoleau
  • dămoli
  • dămoliseră
modăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
domola
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
domui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
domuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

domolit, domoliadjectiv

  • 1. Liniștit, potolit, încet. DLRLC
    • format_quote Din mersul domolit al calului, Tomșa mai întrebă o dată pe cei doi cazaci. SADOVEANU, O. VII 7. DLRLC

domoli, domolescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să se miște sau a se mișca mai încet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ca să-i poată răspunde, Petrescu a trebuit să-și domolească fuga pe măsura pașilor bătrînului. GALAN, Z. R. 303. DLRLC
    • format_quote După ce făcu repejor drumul la mănăstire, se opri puțintel în pajiștea ogrăzii, ca să-și domolească răsufletul. SADOVEANU, P. M. 251. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tatîne-său. EMINESCU, N. 27. DLRLC
    • format_quote Dacă... mi s-ar domoli zvîcnitul arterelor și potoli bătăile inimii, totul s-ar limpezi. CAMIL PETRESCU, T. I 50. DLRLC
    • format_quote Se ajungea însă la jumătățile de poștă pe nerăsuflate. Cu cît se înnopta însă, vîrtejul, în loc să se domolească, se ducea mai iute. MACEDONSKI, O. III 19. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A înfrâna, a struni un animal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lungiți pe mușchiul verde și domolind fugarii (= caii) Ce zburdă pe-ntuneric și desfrunzesc tufanii, Voinicii... grăiesc. ALECSANDRI, P. III 211. DLRLC
      • format_quote Pe jugani că mi-i oprea, Pe jugani că-i domolea. TEODORESCU, P. P. 690. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Viscolul] pornise sara și s-a domolit în amurgul zilei a treia. SADOVEANU, P. M. 178. DLRLC
    • format_quote Patru ceasuri se lupta, Patru ceasuri se-ntrecea... Iar cînd soare-mi scăpăta, Cînd din toi se domolea, Procletul se înmuia Și din gură se ruga. TEODORESCU, P. P. 443. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Taci, omule! încercă să-l domolească bătrîna, ghiontindu-l cu piciorul, pe sub masă. CAMILAR, TEM. 10. DLRLC
    • format_quote Bădiță Neonil, să deschid ușa? – Deschide; domolește cînele. SADOVEANU, P. M. 96. DLRLC
    • format_quote Anii nu-i puteau domoli hărnicia. ANGHEL, PR. 5. DLRLC
    • format_quote Ba de ciomege, ba de glasul stăpînului, cîinii se domoliră. GALACTION, O. I 283. DLRLC
    • format_quote Citește emoționată și, cînd ajunge la semnătură, se domolește puțin. CAMIL PETRESCU, T. I 433. DLRLC
    • format_quote Copilul se domoli din plîns, apoi îi zîmbi. SANDU-ALDEA, U. P. 159. DLRLC
    • format_quote Vrea să zică, te-ai domolit?... Cu atîta mai bine. ALECSANDRI, T. I 94. DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre durere, boală; în opoziție cu înteți, mări, crește, bântui) A pierde din violență, a se liniști; a începe să dispară. DLRLC
    • format_quote După un an... boala a început a se domoli și lumea s-a readunat, încetul cu încetul, în oraș. GHICA, S. A. 57. DLRLC
  • 5. reflexiv (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pieptul dealului se domolise, pădurile străjuiau în depărtare, văile erau mai potrivite și un platou puternic... creștea frumos, sub norii albi, de iunie. GALACTION, O. I 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.