3 definiții pentru domnime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
domnime sfs [At: LB / E: domn + -ime] (Trs) 1 Domnii. 2 Clasa boierilor.
DOMNIME s. f. (Cu sens colectiv) Domni (5), număr mare de domni, totalitatea domnilor. Vara se plimbă pe-acolo domnimea, fug unii după alții și fac cîte de toate; e rîs și e larmă de chiuie hotarul. DAN, U. 291.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOMNIME s. f. Număr mare de domni (5); totalitatea domnilor. – Din domn + suf. -ime.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: domnime
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
domnimesubstantiv feminin
-
- Vara se plimbă pe-acolo domnimea, fug unii după alții și fac cîte de toate; e rîs și e larmă de chiuie hotarul. DAN, U. 291. DLRLC
-
etimologie:
- domn + sufix -ime. DLRM