DOMNÍE, domnii, s. f. 1. Autoritatea politică și juridică a domnului (3); demnitatea de domn. ♦ Timpul cât un domn (3) se află la conducerea țării. ♦ Regiune sau populație stăpânită de un domn (3). 2. Dominație, stăpânire, putere. 3. (Înv.; formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență) Vom face cum vei hotărî domnia-ta. ♦ (Cu valoare de pronume al maiestății) Măria-ta. – Domn + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DOMNÍE ~i f. 1) Funcția de domn; conducere a țării de un domn. A veni la ~. ◊ A(-i) lua (cuiva) ~a a lipsi pe cineva de funcția de domn. 2) Exercitare a acestei funcții. 3) art. (în componența locuțiunilor pronominale de reverență) Domnia-ta, domnia-lui, domnia-sa, domnia-voastră, domnia-lor. [Art. domnia; G.-D. domniei; Sil. -ni-ei] /domn + suf. ~ie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DOMNÍE s. 1. (IST.) cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, stăpânire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ țării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. (IST.) (fig.) coroană, scaun, sceptru, tron. (Și-a pierdut ~ în anul ...) 3. v. dominație. 4. v. mărie.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
domníe s. f., art. domnía, g.-d. art. domníei; pl. domníi, art. domníile (sil. -ni-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
domníe f. Calitatea de domn: a pune mîna pe domnie. Dominațiune, stăpînire: domnia legilor. Timpu cît domneștĭ: domnia lui Carol I a trecut de 48 de anĭ. Palatu domnuluĭ: boĭeriĭ s’aŭ dus la domnie. Domnia ta, prescurtat în dumneata, dumneta apoĭ (fam.) matá și domnia voastră, dumneavoastră, dumnevoastră, formule de politeță. Îld. tu, voĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Domnía ei s. f. art. + pr., g.-d. Domníei ei; abr. D-ei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Domnía lui s. f. art. + pr., g.-d. Domníei lui; abr. D-lui
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Domnía sa s. f. art. + adj., abr. D-sa, g.-d. Domníei sale, abr. D-sale
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Domnía ta s. f. art. + adj., abr. D-ta, g.-d. Domníei tale, abr. D-tale
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Domnía voástră s. f. art. + adj., g.-d. Domníei voástre; pl. Domníile voástre, g.-d. Domníilor voástre; abr. Dvs. sau Dv.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Domníile lor s. f. art. + pr., g.-d. Domníilor lor; abr. D-lor
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
domníe, domnii s. f. Autoritatea politică și juridică a unui domn. ♦ Timpul cât stăpânește sau a stăpânit un domn. ♦ (La pl.) Numele uneia dintre cele nouă cete ale îngerilor, care, împreună cu stăpâniile și cu puterile, alcătuiesc treapta a doua a ierarhiei lor, făcută de Dionisie Areopagitul. Sunt înfățișați în iconografie îmbrăcați în stihare lungi și cu orare verzi, purtând în mâna dreaptă un toiag de aur, iar în stânga sigiliul lui Hristos (X). – Din domn + suf. -ie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink