DOMNIȘÓR, domnișori, s. m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politețe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajații acestuia). – Domn + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMNIȘÓR ~i m. (diminutiv de la domn) 1) (folosit și ca termen de adresare) Persoană de sex masculin până la căsătorie. 2) înv. Tânăr care făcea parte din păturile privilegiate. /domn + suf. ~ișor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMNIȘÓR s. coconaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMNIȘÓR s. v. botros, grangur, pițigoi, sticlete.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

domnișór s. m., pl. domnișóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

domnișór m. Vechĭ. Pretendent la domnie (Let. 1, 470 și 473). Azĭ. Titlu de onoare adresat de țăranĭ orĭ de servitorĭ unuĭ băĭat de boĭer (ob. domn orĭ coconaș). Iron. Tînăr moleșit și cochet. Trans. Vs. Gangur, o păsărică. Olt. Bucov. Stigleț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink