5 definiții pentru dominanță

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOMINANȚĂ, dominanțe, s. f. Însușirea de a fi dominant; preponderență. – Din fr. dominance.

DOMINANȚĂ, dominanțe, s. f. Însușirea de a fi dominant; preponderență. – Din fr. dominance.

dominanță sf [At: DEX / Pl: ~țe / E: fr dominance] 1 Preponderență. 2 (Rar) Specificitate.

DOMINANȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este dominant; preponderență. ♦ (Biol.) Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă. [< fr. dominance].

DOMINANȚĂ s. f. 1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderență. 2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. (< fr. dominance)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dominanță s. f., pl. dominanțe

Intrare: dominanță
dominanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dominanță
  • dominanța
plural
  • dominanțe
  • dominanțele
genitiv-dativ singular
  • dominanțe
  • dominanței
plural
  • dominanțe
  • dominanțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dominanță, dominanțesubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi dominant. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. biologie Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.