DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMICÍLIU ~i n. Loc în care locuiește cineva în permanență și în mod legal. [Sil. -ci-liu] /<lat. domicilium, fr. domicile
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMICÍLIU s.n. Loc, casă unde locuiește în mod stabil cineva. [Pron. -liu, pl. -ii. / cf. fr. domicile, lat. domicilium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMICÍLIU s. n. 1. loc, casă unde cineva locuiește în mod stabil. 2. (astrol.) tron¹(3) nocturn al unei planete. (< lat. domicilium, fr. domicile)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMICÍLIU s. v. locuință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

domicíliu s. n. [-liu pron. -liu], art. domicíliul; pl. domicílii, art. domicíliile (sil. li-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* domicíliŭ n. (lat. domicilium). Locuință, sediŭ. Domiciliŭ politic, locu unde votezĭ p. cameră, senat orĭ comună. Domiciliŭ real, locu unde-țĭ aĭ casa și interesele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a schimba diagrama / domiciliul (cuiva) expr. (intl.) a aresta, a închide (pe cineva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink