DOMICILIÁR, -Ă, domiciliari, -e, adj. Privitor la domiciliu; făcut la domiciliu. [Pr.: -li-ar] – Din fr. domiciliaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMICILIÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de domiciliu; făcut la domiciliu. [Sil. -li-ar] /<fr. domiciliare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMICILIÁR, -Ă adj. Relativ la domiciliu. [Cf. fr. domiciliaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMICILIÁR, -Ă adj. referitor la domiciliu. (< fr. domiciliaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

domiciliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. domiciliári; f. sg. domiciliáră, pl. domiciliáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* domiciliár, -ă adj. (fr. domiciliaire). Relativ la domiciliŭ. Perchezițiune domiciliară, făcută de poliție la casa cuĭva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink