DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLMÉN s.n. Monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOLMÉN s. n. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale. (< fr. dolmen)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dolmén s. n., pl. dolméne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dolmén m. (fr. [d. bretonu] dolmen, care vine d. celticu tolmen, d. tol, masă și men, peatră). Un fel de monument megalitic druidic compus dintr’o peatră lată pusă pe altele verticale, cum s’au găsit pin Britania franceză. V. cromlec și menhir.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink