DÓLIU, doliuri, s. n. 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristețe a celui căruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care amintește un eveniment dureros. 2. Semn exterior (îmbrăcăminte neagră, bantă neagră etc.) prin care cineva își exprimă doliul (1); perioadă cât cineva poartă asemenea semne. ◊ Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se folosește pentru a exprima durerea la moartea și după moartea unei rude. ◊ Loc. adv. În doliu = în haine de culoare neagră (în semn de doliu 1). – Din lat. dolium. Cf. fr. deuil.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓLIU ~ri n. 1) Durere adâncă provocată de moartea cuiva sau de o mare nenorocire comună. ~ național. ◊ Zi de ~ zi care amintește de un eveniment tragic. 2) Semn exterior consacrat (îmbrăcăminte sau bantă neagră) prin care cineva își exprimă această durere. A fi în ~. A purta ~. /<lat. dolium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓLIU s.n. Jale, tristețe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obștească etc.; atitudine plină de tristețe a unui om căruia i-a murit cineva. ◊ Zi de doliu = zi care amintește de un eveniment dureros; în doliu = în negru. [Pron. -liu. / cf. lat. dolium, it. doglia, fr. deuil].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓLIU s. n. jale, tristețe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obștească etc.; atitudine plină de tristețe a unui om căruia i-a murit cineva. ♦ zi de ~ = zi care amintește de un eveniment dureros; în ~ = în negru. (< lat. dolium, după fr. deuil)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓLIU s. (înv. și reg.) jelanie, (înv.) cerneală, jale. (Haine de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóliu (-ii), s. n. – 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva. – 2. Semn exterior prin care se exprimă doliul. – 3. (Arg.) Murdărie strînsă sub unghii. Fr. deuil, sau mai curînd it. doglio cu sensul din fr. – Der. îndolia, vb. (a produce doliu).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dóliu s. n. [-liu pron. -liu], art. dóliul; pl. dóliuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dóliŭ n. (fr. deuil. V. dor). Întristare cauzată de o moarte, de o mare nenorocire? zi de doliŭ. Semne exterioare de doliŭ, ca haĭne ș.a.: a purta doliŭ. Timpu cît se poartă doliŭ: a ĭeși din doliŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink