opțiuni
  • info

12 definiții pentru dojenitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOJENITOR, -OARE, dojenitori, -oare, adj. Care dojenește; care exprimă un reproș, o imputare, o nemulțumire. – Dojeni + suf. -tor.

DOJENITOR, -OARE, dojenitori, -oare, adj. Care dojenește; care exprimă un reproș, o imputare, o nemulțumire. – Dojeni + suf. -tor.

dojenitor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~jăn~, ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: dojeni + -tor] 1-2 smf, a (Înv) (Persoană) care dojenește (1) Si: îndrumător, povățuitor, (îvr) dojenicios. 3 a (Îrg) Care previne. 4 a Care are caracter coercitiv. 5-6 a, av (Care are caracter) moralizator. 7-8 a, av Mustrător Si: (îvr) dojenic.

DOJENITOR, -OARE, dojenitori, -oare, adj. Care dojenește, care ceartă, care exprimă o stare de nemulțumire; mustrător. Întoarce puțin capul spre el, cu o mică privire dojenitoare. REBREANU, R. I 197. Începu să vorbească C-un glas dojenitor. ALEXANDRESCU, P. 113.

DOJENITOR ~oare (~ori, ~oare) Care dojenește; care exprimă o dojană; mustrător. Ton ~. Privire ~oare. /a dojeni + suf. ~tor

dojenitor a. și m. care dojenește.

dojănitor, ~oare a vz dojenitor

dojenitoriu, ~ie a vz dojenitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dojenitor adj. m., pl. dojenitori; f. sg. și pl. dojenitoare

dojenitor adj. m., pl. dojenitori; f. sg. și pl. dojenitoare

dojenitor adj. m., pl. dojenitori; f. sg. și pl. dojenitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOJENITOR adj. v. mustrător.

DOJENITOR adj. mustrător. (Cuvinte ~.)

Intrare: dojenitor
dojenitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dojenitor
  • dojenitorul
  • dojenitoru‑
  • dojenitoare
  • dojenitoarea
plural
  • dojenitori
  • dojenitorii
  • dojenitoare
  • dojenitoarele
genitiv-dativ singular
  • dojenitor
  • dojenitorului
  • dojenitoare
  • dojenitoarei
plural
  • dojenitori
  • dojenitorilor
  • dojenitoare
  • dojenitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
dojănitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dojenitor, dojenitoareadjectiv

  • 1. Care dojenește; care exprimă un reproș, o imputare, o nemulțumire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mustrător
    • format_quote Întoarce puțin capul spre el, cu o mică privire dojenitoare. REBREANU, R. I 197. DLRLC
    • format_quote Începu să vorbească C-un glas dojenitor. ALEXANDRESCU, P. 113. DLRLC
etimologie:
  • Dojeni + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.