DOÍME, doimi, s. f. 1. Jumătate dintr-un întreg (împărțit în părți egale). 2. Spec. (Muz.) Jumătate dintr-o notă întreagă. – Doi + suf. -ime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DOÍME ~i f. 1) Jumătate dintr-un întreg. 2) muz. Jumătate dintr-o notă întreagă. [Sil. do-i-] /doi + suf. ~ime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOÍME s. jumătate. (O ~ dintr-un întreg.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doíme s. f. (sil. do-i-), g.-d. art. doímii; pl. doími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

doime, valoare* corespunzând jumătății unei note* întregi. Echiv. fr. blanche; it. bianca; engl. minim; germ. Halbe Note.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink