2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dogărit sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: (rar) ~uri / E: dogări] Dogărie1.
dogărít n., pl. urĭ. Meseria de dogar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A DOGĂRI ~esc intranz. A practica ocupația de dogar; a fi dogar. /Din dogar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: dogărit
dogărit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dogări
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)