DOGMATÍSM, s. n. Mod de gândire care operează cu teze acceptate necritic, considerate valabile în orice condiții și veșnic. – Din fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatism.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de thiess | Semnalează o greșeală | Permalink

DOGMATÍSM n. Mod de gândire care operează cu dogme, cu teze socotite valabile în orice condiții. /<fr. dogmatisme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOGMATÍSM s.n. Mod de gândire rigid care operează cu teze socotite imuabile. [< fr. dogmatisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOGMATÍSM s. n. mod de gândire rigid, necritic, cu idei, teze considerate ca având o valoare de necontestat în orice condiții. (< fr. dogmatisme, rus. dogmatizm)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Dogmatism ≠ adogmatism
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dogmatísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dogmatízm n., pl. e (vgr. dogmatismós). Filosofie care admite dogmele (siguranța). Dispozițiune de a crede, de a afirma. Fig. Afirmațiune pe un ton sentențios.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink