DOGMATISM s. n. 1. Atitudine bazată pe o dogmă, respingând îndoiala și critica. 2. Comportament al unei persoane dogmatice. – Din fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatizm.

dogmatism sn [At: NEGULICI, E. II, 16/19 / Pl: ~e / E: fr dogmatisme] Mod de gândire rigid care operează cu teze acceptate necritic, socotite imuabile.

* DOGMATISM sbst. 🦉 Metodă filosofică care începe prin a crede și a afirma [fr.].

DOGMATISM, s. n. Mod de gândire care operează cu teze acceptate necritic, considerate valabile în orice condiții și veșnic. – Din fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatism.

DOGMATISM s. n. Atitudine caracteristică celor care acceptă orbește o teză sau o teorie ca pe o dogmă, fără verificare critică. Lupta împotriva dogmatismului și bucherilor are o mare însemnătate pentru dezvoltarea științelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/1.

DOGMATISM s.n. Mod de gîndire rigid care operează cu teze socotite imuabile. [< fr. dogmatisme].

DOGMATISM s. n. mod de gândire rigid, necritic, cu idei, teze considerate ca având o valoare de necontestat în orice condiții. (< fr. dogmatisme, rus. dogmatizm)

DOGMATISM n. Mod de gândire care operează cu dogme, cu teze socotite valabile în orice condiții. /<fr. dogmatisme

dogmatism n. doctrină afirmativă.

* dogmatízm n., pl. e (vgr. dogmatismós). Filosofie care admite dogmele (siguranța). Dispozițiune de a crede, de a afirma. Fig. Afirmațiune pe un ton sentențios.

dogmatism s. n.

dogmatism s. n.

dogmatism s. n.

Dogmatism ≠ adogmatism