6 definiții pentru doftoroaie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOFTOROAIE, doftoroaie, s. f. (Pop.) 1. Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice. 2. Soție de doctor (1); femeie care practică medicina. – Doftor + suf. -oaie.

DOFTOROAIE, doftoroaie, s. f. (Pop.) 1. Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice. 2. Soție de doctor (1); femeie care practică medicina. – Doftor + suf. -oaie.

doftoroaie sf [At: DEX / Pl: ~ / E: doftor + -oaie] (Pop) 1 Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice. 2 Soție de doctor (1). 3 (Rar) Femeie care practică medicina.

DOFTOROAIE, doftoroaie, s. f. 1. Femeie, de obicei bătrînă, care practică medicina empirică (adesea bazată pe vrăji și descîntece). Baba doftoroaie intră cu oblojelile ei întinse pe pînze albe și se apropie, pășind mărunt. SADOVEANU, O. I 89. Doftoroaia l-a frecat cu oțet de trandafir pe tîmple; bolnavul a deschis ochii. CARAGIALE, O. II 353. Oameni buni! se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute. CREANGĂ, P. 330. 2. (Rar) Soție de doctor. Cum n-aș vrea să fiu doftoroaie, monsiu Franț! ALECSANDRI, T. I 34.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doftoroaie (înv., pop.) s. f., art. doftoroaia, g.-d. art. doftoroaiei; pl. doftoroaie

doftoroaie (pop.) s. f., art. doftoroaia, g.-d. art. doftoroaiei; pl. doftoroaie

doftoroaie s. f. (sil. -roa-ie), art. doftoroaia, g.-d. art. doftoroaiei; pl. doftoroaie

Intrare: doftoroaie
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftoroaie
  • doftoroaia
plural
  • doftoroaie
  • doftoroaiele
genitiv-dativ singular
  • doftoroaie
  • doftoroaiei
plural
  • doftoroaie
  • doftoroaielor
vocativ singular
  • doftoroaie
  • doftoroaio
plural
  • doftoroaielor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doftoroaie, doftoroaiesubstantiv feminin

popular
  • 1. Femeie (bătrână) care vindecă bolile cu mijloace empirice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Baba doftoroaie intră cu oblojelile ei întinse pe pînze albe și se apropie, pășind mărunt. SADOVEANU, O. I 89. DLRLC
    • format_quote Doftoroaia l-a frecat cu oțet de trandafir pe tîmple; bolnavul a deschis ochii. CARAGIALE, O. II 353. DLRLC
    • format_quote Oameni buni! se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, și-l duceți la vro doftoroaie undeva, să se caute. CREANGĂ, P. 330. DLRLC
  • 2. Soție de doctor; femeie care practică medicina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cum n-aș vrea să fiu doftoroaie, monsiu Franț! ALECSANDRI, T. I 34. DLRLC
etimologie:
  • Doftor + sufix -oaie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.