DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricésc, -eáscă adj.] – Doftor + suf. -icesc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

doftoricésc adj. m., f. doftoriceáscă; pl. m. și f. doftoricéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doftoricésc, -eáscă adj. (d. doftor, cu sufixu slav -ičeskiĭ). Vechĭ. Rar azĭ. Medical. – Ca adv. -ește.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctoricí vb. IV] – Din doftor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DOFTORICÍ vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doftoricí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricésc, imperf. 3 sg. doftoriceá; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoriceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink