opțiuni
  • info
2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricesc, -ească adj.] – Doftor + suf. -icesc.

DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricesc, -ească adj.] – Doftor + suf. -icesc.

doftoricesc, ~ească a [At: DEX / V: doct~ / Pl: ~ești / E: doftor + -icesc] (Pop) Medical.

DOFTORICESC adj. De doftor: faima științei sale doftoricești ajunsese pînă la Breaza (N.-UR.).

DOFTORICESC, -EASCĂ, doftoricești, adj. (Popular și familiar) De doctor, medical. Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95.

doftoricésc, -eáscă adj. (d. doftor, cu sufixu slav -ičeskiĭ). Vechĭ. Rar azĭ. Medical. – Ca adv. -ește.

DOCTORICESC, -EASCĂ adj. v. doftoricesc.

DOCTORICESC, -EASCĂ adj. v. doftoricesc.

DOCTORICI vb. IV v. doftorici.

DOCTORICI vb. IV v. doftorici.

DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctorici vb. IV] – Din doftor.

DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [Var.: (fam.) doctorici vb. IV] – Din doftor.

doctoricesc, ~ească a vz doftoricesc

doctorici v vz doftorici

doftorici [At: DEX / V: doct~ / Pzi: ~cesc / E: doftor] (Pop) 1 vt A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice) Si: a doftori (1). 2 vr (D. bolnavi) A se trata Si: a se doftori (2). 3 vr (D. bolnavi) A se vindeca Si: a se doftori (3).

DOFTORICI, doftoricesc, vb. IV. Tranz. (Popular și familiar) A îngriji un bolnav folosind (mai ales) mijloace empirice. Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153.

DOCTORICESC ~ească (~ești) fam. 1) Care ține de doctori; propriu doctorilor. 2) Care ține de medicină; propriu medicinei; medical. /doctor + suf. ~icesc

A DOCTORICI ~esc tranz. pop. v. A DOCTORI. /v. a doctori

Ortografice DOOM

doftoricesc (înv., pop.) adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești

doftoricesc (pop.) adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești

doftoricesc adj. m., f. doftoricească; pl. m. și f. doftoricești

doftorici (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, 3 sg. doftoricește, imperf. 1 doftoriceam; conj. prez. 1 sg. să doftoricesc, 3 să doftoricească

doftorici (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, imperf. 3 sg. doftoricea; conj. prez. 3 să doftoricească

doftorici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoricesc, imperf. 3 sg. doftoricea; conj. prez. 3 sg. și pl. doftoricească

Sinonime

DOCTORICESC adj. v. medical.

DOFTORICI vb. v. căuta, îndrepta, înfiripa, îngriji, însănătoși, întrema, înzdrăveni, lecui, reface, restabili, ridica, tămădui, trata, vindeca.

doctoricesc adj. v. MEDICAL.

doftorici vb. v. CĂUTA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNGRIJI. ÎNSĂNĂTOȘI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. LECUI. REFACE. RESTABILI. RIDICA. TĂMĂDUI. TRATA. VINDECA.

Intrare: doftoricesc
doftoricesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doftoricesc
  • doftoricescul
  • doftoricescu‑
  • doftoricească
  • doftoriceasca
plural
  • doftoricești
  • doftoriceștii
  • doftoricești
  • doftoriceștile
genitiv-dativ singular
  • doftoricesc
  • doftoricescului
  • doftoricești
  • doftoriceștii
plural
  • doftoricești
  • doftoriceștilor
  • doftoricești
  • doftoriceștilor
vocativ singular — —
plural — —
doctoricesc adjectiv
adjectiv (A83)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doctoricesc
  • doctoricescul
  • doctoricescu‑
  • doctoricească
  • doctoriceasca
plural
  • doctoricești
  • doctoriceștii
  • doctoricești
  • doctoriceștile
genitiv-dativ singular
  • doctoricesc
  • doctoricescului
  • doctoricești
  • doctoriceștii
plural
  • doctoricești
  • doctoriceștilor
  • doctoricești
  • doctoriceștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: doftorici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doftorici
  • doftoricire
  • doftoricit
  • doftoricitu‑
  • doftoricind
  • doftoricindu‑
 singular plural
  • doftoricește
  • doftoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doftoricesc
 (să)
  • doftoricesc
  • doftoriceam
  • doftoricii
  • doftoricisem
a II-a (tu)
  • doftoricești
 (să)
  • doftoricești
  • doftoriceai
  • doftoriciși
  • doftoriciseși
a III-a (el, ea)
  • doftoricește
 (să)
  • doftoricească
  • doftoricea
  • doftorici
  • doftoricise
plural I (noi)
  • doftoricim
 (să)
  • doftoricim
  • doftoriceam
  • doftoricirăm
  • doftoriciserăm
  • doftoricisem
a II-a (voi)
  • doftoriciți
 (să)
  • doftoriciți
  • doftoriceați
  • doftoricirăți
  • doftoriciserăți
  • doftoriciseți
a III-a (ei, ele)
  • doftoricesc
 (să)
  • doftoricească
  • doftoriceau
  • doftoriciră
  • doftoriciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • doctorici
  • doctoricire
  • doctoricit
  • doctoricitu‑
  • doctoricind
  • doctoricindu‑
 singular plural
  • doctoricește
  • doctoriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • doctoricesc
 (să)
  • doctoricesc
  • doctoriceam
  • doctoricii
  • doctoricisem
a II-a (tu)
  • doctoricești
 (să)
  • doctoricești
  • doctoriceai
  • doctoriciși
  • doctoriciseși
a III-a (el, ea)
  • doctoricește
 (să)
  • doctoricească
  • doctoricea
  • doctorici
  • doctoricise
plural I (noi)
  • doctoricim
 (să)
  • doctoricim
  • doctoriceam
  • doctoricirăm
  • doctoriciserăm
  • doctoricisem
a II-a (voi)
  • doctoriciți
 (să)
  • doctoriciți
  • doctoriceați
  • doctoricirăți
  • doctoriciserăți
  • doctoriciseți
a III-a (ei, ele)
  • doctoricesc
 (să)
  • doctoricească
  • doctoriceau
  • doctoriciră
  • doctoriciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doftoricesc, doftoriceascăadjectiv

  • 1. popular De doctor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: medical
    • format_quote Se mai ajută și ea, cum poate, cu meșteșugul doftoricesc. CAMIL PETRESCU, O. I 177. DLRLC
    • format_quote Trimisese cuconu Ioniță pe nepotul său... ca să învețe doftoriceasca știință. HOGAȘ, DR. II 95. DLRLC
etimologie:
  • Doftor + -icesc. DEX '98 DEX '09

doftorici, doftoricescverb

popular
  • 1. tranzitiv A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: doftori îngriji
    • format_quote Îl doftoricise toată noaptea, cu leacuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 153. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). DEX '09 DEX '98
    sinonime: trata vindeca
etimologie:
  • doftor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.