DODÍ, dodesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găsi ceva din întâmplare; a pune mâna pe ceva, a înhăța.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

DODÍ, dodésc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A o nimeri, a ghici fără să vrea. (din dodă)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

dodeĭesc v. tr. (vsl. dodĕĭati, sîrb. dódijati, dojaditi. V. nădăĭesc). Vechĭ. Incomodez, supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). – Și dodăĭesc și dodiesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dodésc v. tr. (rudă cu dodiĭ). Vest. Brodesc, nemeresc: Vezĭ de maĭ dodește vre-o mătase (VR. 1928, 3, 361). A o dodi, a o brodi. V. zgodesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dodéz (mă) v. refl. (var. din dodesc). Trans. Mă ferchezuĭesc, mă spăl, mă peptăn.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dodiálă, dodiésc V. dodeĭ-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink