dodecastil sn, a [At: LTR² / Pl: ~uri / E: fr dodécastyle] 1-2 (Edificiu) a cărui fațadă are douăsprezece coloane.

DODECASTIL s.n. Edificiu a cărui fațadă are douăsprezece coloane. [< fr. dodécastyle, cf. gr. dodeka – douăsprezece, stylos – coloană].

DODECASTIL s. n. edificiu cu douăsprezece coloane la fațadă. (< fr. dodécastyle)

!dodecastil (edificiu cu 12 coloane) (desp. -cas-til) s. n., pl. dodecastiluri

!dodecastil (-cas-til/-ca-stil) s. n., pl. dodecastiluri

dodecastil s. n. (sil. mf. -stil), pl. dodecastiluri

DODECA- „doisprezece”. ◊ gr. dodeka „doisprezece” > fr. dodeca-, it. id., engl. id. > rom. dodeca-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu douăsprezece fețe; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., tehnică modernă de compoziție muzicală, care utilizează cele douăsprezece sunete ale gamei cromatice; ~gin (v. -gin), adj., care are douăsprezece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grup de plante cu douăsprezece pistile, în clasificația lui Linné; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu douăsprezece laturi și tot atîtea unghiuri; ~mer (v. -mer), adj., format din douăsprezece părți; ~petal (v. -petal), adj., cu douăsprezece petale; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) care are douăsprezece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (edificiu) cu douăsprezece coloane.