dodecagon sn [At: DEX / Pl: ~oane / E: fr dodécagone] Poligon cu douăsprezece laturi și douăsprezece unghiuri.

DODECAGON, dodecagoane, s. n. Poligon cu douăsprezece laturi.

DODECAGON s.n. Poligon cu douăsprezece laturi și douăsprezece unghiuri. [< fr. dodécagone, cf. gr. dodeka – douăsprezece, gonia – unghi].

DODECAGON s. n. poligon cu douăsprezece laturi. (< fr. dodécagone)

DODECAGON ~oane n. Poligon cu douăsprezece laturi. /<fr. dodécagon

* dodecagón n., pl. oane (vgr. dodekágonon, d. dódeka, 12, și gonia, colț). Geom. Poligon în 12 colțurĭ.

dodecagon s. n., pl. dodecagoane

dodecagon s. n., pl. dodecagoane

dodecagon s. n., pl. dodecagoane

DODECA- „doisprezece”. ◊ gr. dodeka „doisprezece” > fr. dodeca-, it. id., engl. id. > rom. dodeca-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu douăsprezece fețe; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., tehnică modernă de compoziție muzicală, care utilizează cele douăsprezece sunete ale gamei cromatice; ~gin (v. -gin), adj., care are douăsprezece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grup de plante cu douăsprezece pistile, în clasificația lui Linné; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu douăsprezece laturi și tot atîtea unghiuri; ~mer (v. -mer), adj., format din douăsprezece părți; ~petal (v. -petal), adj., cu douăsprezece petale; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) care are douăsprezece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (edificiu) cu douăsprezece coloane.