DODECAÉDRU, dodecaedre, s. n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ◊ Cristal care are aspectul unui astfel de poliedru. – Din fr. dodécaèdre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DODECAÉDRU ~e n. 1) Poliedru cu douăsprezece fețe. 2) Cristal cu aspectul unui astfel de poliedru. [Sil. -ca-e-] /<fr. dodécedre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DODECAÉDRU s.n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ♦ Cristal care are douăsprezece fețe. [< fr. dodécaèdre, cf. gr. dodeka – douăsprezece, hedra – bază].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DODECAÉDRU s. n. 1. poliedru cu douăsprezece fețe. 2. formă cristalină aparținând sistemului cubic. (< fr. dodécaèdre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dodecaédru s. n. (sil. -e-dru), art. dodecaédrul; pl. dodecaédre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dodecaédru n., pl. e (vgr. dodekáedron, d. dódeka, 12, și édra, scaun, bază. V. catedră). Geom. Solid regular cu 12 fețe în cincĭ colțurĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink