DODECAÉDRIC, -Ă, dodecaedrici, -ce, adj. De dodecaedru, privitor la dodecaedru, care formează un dodecaedru. – Din fr. dodécaédrique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DODECAÉDRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de dodecaedru; propriu dodecaedrului. Figură ~că. /<fr. dodécaédrique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DODECAÉDRIC, -Ă adj. De dodecaedru, referitor la dodecaedru. [Pron. -ca-e-. / < fr. dodécaédrique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dodecaédric adj. m. (sil. -e-dric), pl. dodecaédrici; f. sg. dodecaédrică, pl. dodecaédrice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink