DOCTRÍNĂ, doctrine, s. f. Totalitatea principiilor unui sistem politic, științific, religios etc. – Din fr. doctrine, lat. doctrina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCTRÍNĂ ~e f. Totalitate de principii, de idei fundamentale ale unui sistem filozofic, politic, științific etc. /<fr. doctrine, lat. doctrina
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCTRÍNĂ s.f. 1. Sistem filozofic, politic, religios etc. 2. Totalitatea principiilor, a tezelor fundamentale ale unui anumit domeniu. [< fr. doctrine, lat. doctrina].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCTRÍNĂ s. f. sistem închegat de concepții, principii și teze fundamentale prin care se exprimă o anumită orientare în domeniul filozofic, religios, politic, artistic etc. (< fr. doctrine, lat. doctrina)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCTRÍNĂ s. învățătură, sistem, teorie. (~ economică.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doctrínă s. f., g.-d. art. doctrínei; pl. doctríne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* doctrínă f., pl. e (lat. doctrina, don *doctorina, d. doctor, doctor). Știință, învățătură, totalitatea opiniunilor uneĭ școale literare saŭ filosofice saŭ a dogmelor uneĭ religiunĭ: doctrina luĭ Spinoza și a luĭ Leibniz se derivă dintr’a luĭ Decartes.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink