DOCTORÁT, doctorate, s. n. Stagiu de calificare științifică superioară, efectuat după terminarea studiilor universitare, în vederea obținerii titlului de doctor (2); examen final, de susținere a unei lucrări, dat pentru obținerea acestui titlu; titlu de doctor (2) obținut în urma acestui examen. – Din fr. doctorat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdang | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCTORÁT ~e n. 1) Perioadă de calificare științifică în vederea obținerii titlului de doctor; doctorantură. 2) Examen pentru obținerea titlului de doctor prin susținerea unei lucrări (teze). 3) Titlu de doctor. /<fr. doctorat, lat. doctoratus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCTORÁT s.n. Formă de studii suprauniversitare, constând dintr-o serie de cursuri, examene și o teză, organizate pe lângă instituțiile de învățământ superior și care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate. ♦ Calificarea posesorului titlului de doctor (în științe); examen final de susținere a tezei pentru obținerea titlului de doctor. [< fr. doctorat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCTORÁT s. n. formă de studii suprauniversitare constând dintr-o serie de cursuri, examene și o teză, organizate pe lângă instituțiile de învățământ superior și care conferă titlul de doctor într-o anumită specialitate; doctorantură. (< fr. doctorat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

doctorát s. n., pl. doctoráte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* doctorát n., pl. e (fr. doctorat, d. mlat. doctoratus). Gradu, titlu de doctor. A lua, a trece doctoratu saŭ a da doctoratu (adică examinu de doctorat), a lua titlu de doctor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink