DOCTORÁL, -Ă, doctorali, -e, adj. (Despre manifestările omului) Grav, solemn; pedant, afectat; încrezut, îngâmfat. – Din fr. doctoral.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCTORÁL ~ă (~i, ~e) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădește pretenții de erudiție și de superioritate; pedant. Ton ~. Aer ~. /<fr. doctoral
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCTORÁL, -Ă adj. (Despre atitudini, ton) Afectat, pedant, încrezut. [Cf. fr. doctoral].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCTORÁL, -Ă adj. 1. de doctor. 2. (despre atitudini, ton) afectat, pedant, încrezut, solemn. (< fr. doctoral)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

doctorál adj. m., pl. doctoráli; f. sg. doctorálă, pl. doctorále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* doctorál, -ă adj. (fr. doctoral; it. dottorale). De doctor: aer doctoral. Fig. De o gravitate nepotrivită și ridiculă: Don Quijote ținea discursurĭ doctorale. Adv. În mod doctoral. V. profesoral.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink