DOCT, -Ă, docți, -te, adj. Învățat, erudit, savant. – Din fr. docte, lat. doctus.

doct, ~ă a, av, s [At: HELIADE, PARALELISM, I, 44/10 / Pl: ~cți, ~e / E: fr docte, lat doctus] 1-3 (Uneori irn; d. oameni și manifestările lor) Erudit (1).

DOCT, -Ă, docți, -te, adj. (Adesea ir.) Învățat, erudit, savant. – Din fr. docte, lat. doctus.

DOCT, -Ă, docți, -te, adj. (Uneori cu nuanță de ironie) Plin de erudiție; învățat, erudit. Discursul... mi s-a părut mult prea doct. ODOBESCU, S. II 309.

DOCT, -Ă adj. (Uneori ironic) Învățat, savant, erudit. [Cf. fr. docte, lat. doctus].

DOCT, -Ă adj. învățat, savant, erudit. (< fr. docte, lat. doctus)

DOCT ~tă (~ți, ~te) Care posedă cunoștințe vaste și temeinice; cu orizont larg; erudit; savant. /<fr. docte, lat. doctus

doct a. învățat.

* doct, -ă adj. (lat. doctus, d. docére, a învăța, a instrui. V. docent). Învățat, erudit: om doct, societate doctă.

doct adj. m., pl. docți; f. doctă, pl. docte

doct adj. m., pl. docți; f. doctă, pl. docte

doct adj. m., pl. docți; f. sg. doctă, pl. docte

DOCT adj. v. citit, erudit, învățat, savant.

doct adj. v. CITIT. ERUDIT. ÎNVĂȚAT. SAVANT.

Doct ≠ ignorant

DOCTA IGNORANTIA (lat.) ignoranță savantă – Expresie prin care umanistul Nicolaus Cusanus ridiculizează siguranța infatuată a celor lipsiți de cunoștințe solide.