DOCT, -Ă, docți, -te, adj. (Adesea ir.) Învățat, erudit, savant. – Din fr. docte, lat. doctus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCT ~tă (~ți, ~te) Care posedă cunoștințe vaste și temeinice; cu orizont larg; erudit; savant. /<fr. docte, lat. doctus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCT, -Ă adj. (Uneori ironic) Învățat, savant, erudit. [Cf. fr. docte, lat. doctus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCT, -Ă adj. învățat, savant, erudit. (< fr. docte, lat. doctus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DOCT adj. v. citit, erudit, învățat, savant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Doct ≠ ignorant
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doct adj. m., pl. docți; f. sg. dóctă, pl. dócte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* doct, -ă adj. (lat. doctus, d. docére, a învăța, a instrui. V. docent). Învățat, erudit: om doct, societate doctă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink