DOCÉT, -Ă s. m. f. adept al docetismului. (< fr. docète)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dochéti s. m. pl. Adepți ai unei erezii din sec. 1 d. Hr., care susținea că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a întrupat într-un corp aparent, deci și moartea Lui a a fost aparentă. – Din gr. doketai.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink