dobzá (-zéz, -át), vb. (Trans.) A bate, a face praf. – Var. (Mold.) dobzăla, dobzăli. Mag. dobzani „a umfla” (Candrea); după Scriban, în legătură cu sl. dolobuzati „a săruta, a mîngîia”, care pare mai puțin probabil. Var. mold. a primit un suf. expresiv -li. Der. dobză, s. f. (Trans., în expresia a bate dobză, a pedepsi aspru), deverbal în care a putut influența dobă „tobă” sau cobză.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dobzăléz (nord) și dobzéz (Trans.) v. tr. (cp. cu vsl. do-lobŭzati, lobŭzati, a săruta, adică „a alinta” și cu ung. dobzani, a se unfla). Iron. Bat țeapăn, cĭomăgesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink